balBlog

ieri seara am aterizat pe aeroportul din Viena dupa un zbor plin de turbulente. am fost in Viena de mai multe ori. orasul mi-e oarecum familiar. dar vreau neaparat sa va povestesc cum ajungi de la aeroport in oras si sa facem o comparatie cu iubitul nostru Bucuresti.

asadar, una dintre posibilitatile de transport oferita de autoritatile vieneze se cheama CAT. CAT vine de la City Airport Train. au o pagina de web extrem de bine pusa la punct cu informatii despre CAT, dar si despre Viena, harti ale orasului si ale metroului etc.

iata cum arata trenul despre care vorbim:

acum vine si partea interesanta:
- un bilet costa maxim 9 EUR; poti sa iesi mai ieftin daca-l cumperi online sau daca cumperi un bilet dus-intors
- biletul se poate cumpara de la un robot automat de pe peron folosind fise, bancnote sau card bancar
- calatoria de la aeroport pana in centrul orasului dureaza fix 16 minute
- trenul circula din 30 in 30 de minute, intre 05:00 si 24:00

bineinteles, exista si variantele clasice: autobuz, tren normal, taxi (aprox. 35 EUR pana in centru).

hai sa comparam cu Bucuresti:
- nu avem nici un fel de tren, tramvai sau metrou care sa ajunga la aeroport
- avem o line de autobuze Express (783), dar capacitatea unui autobuz este foarte mica, nu are banda speciala pe DN1, circula intre 5:30 si 23:00, la intervale de 15-25 de minute
- pretul pentru o calatorie Express cu autobuzul este insa foarte avantajos: numai 2 EURO
- varianta Fly Taxi te costa aproximativ 20 EUR, dar soferii de taxi din Bucuresti parca au facut training in India
- iar daca te asteapta un prieten cu masina, pana gaseste o modalitate sa plateasca parcarea si sa iasa de-acolo, iti faci nervi pentru o saptamana intreaga

hai sa emigram!

ii multumim lui manolo rutier pentru ca ne-a deschis ochii cu ghidul evitarii aglomeratiei catre mare. eu unul as fi vrut sa-mi printez traseele colorate dar mi-au lipsit versiunile prietenoase ale imaginilor.

idei pentru urmatoarele ghiduri ale lui manolo: cum sa prinzi sezlong la mamaia dupa ora 10, locuri de dosit portofelul cand intri in apa, ia-ti avant trei pasi pentru a depasi algele din mare, gaseste terasa potrivita la ora pranzului, spioneaza fetele care fac topless afisand cea mai nevinovata figura etc.

cateva cuvinte despre reversul medaliei, bucurestiul incins si parasit in week-end. e bine sa-l ataci dupa ce ai consumat cel putin trei beri. e dupa-amiaza si poti sa te plimbi ametit prin centru, nu risti sa dai peste multa lume. exact asta am facut eu. misiunea grupului era sa gaseasca o masa de fusbal pe care sa poata fi puse in valoare abilitatile spectaculosului jucator de origine romana alex din-mihalcea zis noel (pana in aceasta vara component al clubului danez din aalborg).

din pacate toate localurile mai rasarite si-au luat vacanta si s-au mutat pe litoral. pentru binele lor, sper ca au ales una dintre solutiile lui manolo de evitare a aglomeratiei.

singura masa de care am reusit sa dam a fost in unirea, la etajul patru. nu era bonzini si am renuntat (noel nu-si solicita incheieturile pe orice suprafata de joc, sa fim intelesi). dar am pierdut ceva vreme prin locul ala investind in jocuri mecanice cu motociclete, masini si basket (eu am preferat panoul cu knicks). dupa ce am retardat acolo mai mult de o ora, ne-a venit in minte planul genial de a cauta un bar unde jucasem fusbal in iarna. am apelat la soferul nostru experimentat (pe numele lui de sofer: ilici-man) si ne-am luat talpasita. desigur, principalul atu al lui ilici este ca te duce unde crede el, nu unde vrei tu. iar al doilea lui atu este ca te trece prin toate hiturile muzicale ale anilor ‘90 pe parcursul unei curse.

evident, barul era inchis. am colindat centrul intors pe dos al bucurestiului pana am gasit o terasa pe blanari. privelistea era uimitoare. locuitorii zonei iesisera la aer fierbinte. clanuri pasnice de tigani ocupau trotuarele cu semintele in causul palmei si cu cojile sub talpi. in vreme ce un copil gras ca un hipopotam spala strada cu furtunul, am aflat de la adelio-hercule ce mari minuni urmeaza sa infaptuiasca el in sistemul de invatamant elen.

ultima oprire a zilei (sau a serii) a fost la shaorma gyros de pe eminescu in fata careia am dezvoltat un dialog extrem de civilizat, am mancat perfect urban si i-am facut hatarul lui ilici de a ne duce pe fiecare acasa cu aerul conditionat pornit si cu geamurile masinii deschise.

Echipa BalBlog se gandeste serios sa schimbe formatul. Astfel fiecare autor va avea propria zi a saptamanii in care se va adresa publicului. Eu mi-am ales jos, si conform sintagmei americane: Thirsty Thursday voi incerca sa prezint baruri, puburi, loungeuri, cluburi si alte locatii bune pentru distractie.

Primul articol vine cum nu se poate mai bine, chiar dupa 4 Iulie, Ziua Independentei.

Astfel de 4 iulie am decis sa merg in Atlantic City, un fel de Las Vegas la scara mai mica pe coasta de est. Am ajuns in Atlantic City pe la ora 8 PM. Am parcat la Trump Taj Mahal. Parcarea costa doar $10 si cred ca e pe 24 de ore. Alte parcari te taxau $20 pe 8 ore.

A urmat o scurta plimbare pe un ponton supra aglomerat si in acelasi timp am cerut informatii despre locatiile unde vor avea loc focuri de artificii. Cea mai buna locatie era stadionul lui AC Surf, echipa locala de baseball, care joaca intr-o liga inferioara MLB.

Am luat taxiul, care surprinzator te taxeaza maxim $11 in AC. Daca drumul e mai scurt platesti mai putin, daca e mai lung platesti maxim $11. Am intrat pe stadion fara bilet. Era repriza a 8-a iar AC Surf nu avea o noapte tocmai buna. Au pierdut cu 9-2 dar lumea isi dorea sa piarda mai repede sa vedem artificiile ca incepea ploaia. Ei eu pierdut, ploaia a inceput si o data cu ea si focul de artificii. M-am mutat in zona Club, probabil pentru cei privilegiati, dar acolo era acoperit si puteai sta jos.

Am vazut artificiile, nimic iesit din comun dar un lucru indispensabil de 4 Iulie.

 Desi artificiile au inceput odata cu ploaia, ploaia nu a incetat odata cu ele. Am asteptat un pic pe stadion ca sa iasa toate masinile si sa chem un taxi. Surpriza, la singurul numar pe care il aveam centralista a zis ca nu mai are nici o masina in acea noapte. Am iesit la strada pe ploaie sa-mi incerc norocul. Chiar peste drum de stadion era un hotel Confort Inn. Am rugat-o pe receptionista sa cheme un taxi. Am asteptat vreo 30 de minute pana a venit timp in care am urmarit la TV emisiuni concurs. In sfasit a venit taxiul care se pare ca nu era cel chemat dar m-am urcat in el. Dupa alti $11 eram la Taj Mahal si incepea noaptea.

Lumea pestrita in cazino. La ruleta pariul minim era $25, inacceptabil pentru mine care voiam sa pariez pe rosu/negru si sa-mi dublez pariul daca pierdeam. M-am m-ai plimbat prin cazino si am gasit niste rulete electronice. Pariul minim 25 de centi pariul maxim $10. Un pic cam ineficient dar era singura optiune. Dupa 2 ore m-am ridicat de pe scaun cu un profit de $60. Am incasat si am plecat. Am luat masina si am plecat la Borgata, un cazino mai retras de multimea de pe ponton.

Cu totul alta atmosfera aici. Lumea nu mai era asa de pestrita. Nu mai erau casca ochi, ci doar cei care venisera special pentru cazino, fie sa parieze fie sa se distreze in clubul cazinoului. Foarte multi tineri, cei mai multi beti deja (ora 2:00 AM). Femei elegante si sexy, barbati la camasa. Parea un loc foarte popular pentru tineri pentru distractie in weekend.

Ma plimbam prin cazino si cautam mesele de poker. Pana la urma am gasit unele la care jucai impotriva casei. Era pentru prima data cand jucam impotriva casei asa ca l-am rugat pe dealer sa-mi explice regulile:

1. trebuia sa postezi ante: pariul minim $10
2. primeai cartile, ca sa vezi flop-ul trebuia sa pariezi minim 2 x ante
3. vedeai flop-ul (3 carti comune), aveai optiunea sa pariezi: 1 x ante sau sa continui fara sa pariezi
4. vedeai turn-ul (a 4 carte comuna) si la fel puteai paria: 1 x ante daca voiai sau continuai fara sa pariezi
5. vedeai riverul, nu se mai faceau pariuri.
6. daca aveai mana mai buna decat dealerul castigai tot ce ai pariat dupa ante. Daca aveai culoare sau mai bine castigai si ante inclusiv.

Prima mea mana:

1. ante: $10
2. K 10, $20 sa vad flop-ul
3. flop: 10 10 si inca ceva. Aveam 3 bucati. Inca $10
4. Turn nimic important (blank) Inca $10
5. River alt blank
6. Evident am castigat. Profit: $40

A mai urmat un full house: 4 full cu Asi profit $50 si Quinta profit $30. Au urmat cateva maini in care am platit ante $10 fara sa vad flop-ul. Ultima mana pe care am jucat-o a fost AK de aceeasi culoare. Am castigat cu noroc pentru ca am avut cea mai mare carte. Si m-am retras. Profit total $90 din care $5 i-am lasat bacsis la dealer. Toata aventura la poker a durat mai putin de 30 de minute.

God Bless the USA (Artificii)

de trei ori in viata mea am vazut delfini in salbaticie. de fiecare data in marea neagra. prima data intre 1995 - 1997 in Costinesti cand eram intr-o excursie acolo impreuna cu colegii din liceu. a doua oara cand eram la pescuit de guvizi impreuna cu bunicul meu pe digul de la Pescarie din Constanta. asta s-a intamplat intre 1999 - 2002 cand eram prin facultate. a treia oara s-a intamplat ieri.

inainte sa plecam duminica spre bucuresti ne-am oprit sa mai facem o baie. era in jur de ora 19:00. locul ales este unul mai retras si mai linistit. pentru constanteni, locul respectiv se afla in dreptul fostei cofetarii Trandafirul. aici mancam cel mai bun profiterol din Constanta. pentru necunoscatori, in dreptul numarului 68 de pe Bulevardul Mamaia. delfinii au aparut putin dupa geamandura intr-un loc in care inotasem cu cateva minute mai devreme. mi s-au parut tineri si tematori pentru ca nu s-au apropiat mai mult de mal. joaca lor nu a durat mai mult de cateva minute, dupa care s-au retras in larg.

zilele urmatoare sper sa apuc sa va povestesc despre rutele ocolitoare dintre bucuresti si constanta care pot sa va salveze cateva ore pierdute in trafic in drumul spre mare…