balBlog

pana vom avea excentrica placere de a urmari productiile lui adelio (trebuie ca sunt foarte concentrate din moment ce munceste atat de mult la ele) sau cele ale lui poko (din orasul care nu se odihneste, respectiv din targul de caramida), voi continua si incheia povestea mea belgiana cu descrierea vizitei in bruges.

trenul de la bruxelles la bruges face 13 euroi si te plimba in jur de o ora. noi l-am gasit aglomerat si zgomotos (am stat in picioare, tineri magrebieni urlau intr-un capat de vagon), curat si fara urma de zdruncinatura. concluzie: ne-am simtit intr-un fel ca acasa, dar si ca la ei.

in gara din bruges intri in biroul de informatii si, fara sa te agiti un sfert de ora pentru a atrage atentia vanzatoarei asupra ta, poti obtine o harta sau un ghid turistic cu care te descurci si te intorci linistit. partenerul de conversatie din spatele ghiseului de inmanat ghiduri era o doamna care vorbea un milion de limbi straine, probabil si pe cea romana, dar noi n-am vrut sa verificam.

dupa ce treci de parcarea de biciclete de la gara (de dimensiuni chinezesti), dai piept cu minunatia orasului. de fapt e ca si cum ai intra intr-un fel de muzeu al satului, doar ca in loc de bordeie si obiceie are toate cele medievale. case din caramida rosie (pigment dat de sangele de vaca), strazi inguste pavate cu piatra, catedrale impozante pe care nu le poti prinde cu tot cu turnuri in poza. si asa e pe toate dimensiunile. un fel de labirint de cladiri ale breslelor, canale cu poduri, parcuri cu lebede si rate. te cuprinde spontan o fericire ca ai ajuns in locul ala si simti ca ar fi nemaipomenit sa locuiesti acolo. punctele centrale ale orasului sunt piata si primaria, dezmat gotic cu arc si ogiva, ferestre lungi decorate floral la bolta, vitralii si-alte cele. impresionant aici este ca intreg orasul are o imagine unitara, nealterata, adica nu e un fel de insula in interiorul arhitecturii moderne (il provoc pe muntel sa faca o insiruire de astfel de cetati medievale din germania pe care le-a calcat) . o buna vreme dupa ce am iesit din bruges, cand inchideam ochii (pentru a-i deschide in interior :D) vedeam cladirile orasului, umar la umar, fara spatiu intre ele, cu acoperisul lor in trepte.

am fost printre putinii privilegiati care au vazut bruges fara ploaie, ca sa nu mai zic despre pranzul luat in miezul zilei cu soare dogoritor in cap. fireste, targ turistic, deci forfota, zumzet, agitatie, copii multi, plin de restaurante, magazine burdusite cu ciocolata, bere, dantela, jucarii.

reusita importanta a zilei a fost plimbarea pe canale cu o barca-salupa. ca sa ai acces la asa ceva trebuia sa faci rabdator coada la capatul unui pod, sa treci cu vederea grupurile de turisti care ti-o luau inainte pentru ca aveau rezervare, sa te lasi inghesuit in barca de un cap de familie ocrotitor cu odrasla. dupa ce ai ajuns in barca te lasi plimbat o jumatate de ora pentru 6 euroi si jumatate (preturile din belgia sunt accesibile, uneori chiar ademenitoare). ai ghid care face, la plecare, inventarul limbilor vorbite in barca pentru a putea penetra cu explicatia orice ureche. afli tot ce nu e in brosura turistica, importanta medievala a orasului, cine ce casa a ridicat (majoritatea sunt din secolele 15-17 dar au multe mai in etate, cum ar zice un pensionar bucurestean), ce muzeu ascunde cutare cladire, ce mai poti vedea si face prin bruges. trebuie sa te apleci la trecerea pe sub podurile joase. barca se plimba foarte aproape de case care parca rasar din apa, seamana totul cu venetia (cand o sa ajung in venetia o sa confirm ca este asa sau cu totul altfel). observatie: ca in orice loc din lume, in barca cu care ne-am calatorit am descoperit si romani.

la intoarcerea din bruges, trenul a facut un popas prelungit in gent. mecanicii au refuzat sa continue drumul temandu-se ca e riscant sa aiba atatia pasageri la bord (nu era nimic de speriat, de pilda nu era nimeni lipit de tine, culoarul dintre vagoane nu era ticsit, la baie nu stateau inghesuiti douazeci de oameni cu plase de rafie rosie). doar o masura pentru siguranta calatorilor.

mai jos veti face cunostinta cu cateva imagini brujeloaze:

o sa-mi strecor si eu neobservat micul articol printre foiletoanele lui manolo.

daca e intai de mai, e belgia. vizita de week-end, impreuna cu roxana, intr-o tara civilizata. am folosit serviciile prestigioasei companii blue air, remarcabila printre cele din categoria ei cu care ne-am mai luptat, wizzair si sky europe. imbarcare pe gara banesa. cei care nu cunosc aceasta minune a arhitecturii bucurestene tarzii, au ce regreta. locatie intima ce permite permanenta alaturare umana, calcatul pe picioare si in picioare, bagaje peste genunchi, genti in coaste, tipete si racnete ametitoare, toalete injositoare, totul amenajat pentru a facilita despartirea usoara de tara. cand zbori alaturi de romani stii ce te asteapta, cozi cu imbranceli, invalmaseala, reprosuri, aplauze la aterizarea aeronavei. sentimentul de usurare la iesirea din aeroportul destinatie e cu adevarat magnific, pentru cateva zile vei trai cu impresia ca poti apartine unei altfel de comunitati.

din pacate unele lucruri sunt facute sa se lipeasca ca un scai de tine. dupa un formal exercitiu bilingv la receptia hotelului, am fost imediat deconspirati si interpelati in suava limba romana. avantajul nostru a fost ca am primit cea mai buna camera (sau am fost lasati sa credem asta). la micul dejun, dupa ce am dat cu bonjurul, doamna care se ocupa de sala ne-a facut conversatie pe romaneste privandu-ne astfel de exercitiul antrenarii limbilor straine. partea buna a lucrurilor a constat in sugestii de genul: vedeti ca ouale sunt tari (intr-o alta dimineata ne-a furisat in farfurie niste oua moi), complicitati barfitoare despre turistii straini de la alte mese. nu suntem la prima experienta de acest fel, in roma am avut una asemanatoare, acolo ajungand chiar sa ne atasam de receptioner, ne-am scos la bere, povestit amintiri si descris destine.

bruxelles vazut la pas, linistit, curat, civilizat, surprinzator, incantator. trafic normal, fara zgomot, mijloace de transport omenoase (metroul mai putin sofisticat ca in alte parti). case de targ asezat, dar si cladiri art nouveau. gradini in fel si chip, parcuri la fel, baroc in catedrale, columna congresului si statui, catedrala sfintilor mihai si gudula cu vitralii, biserica sfantului iacob, place du petit sablon, palatul regal, grand place frapanta cu primaria, casa breslelor, cartierul institutiilor europene cu parcul cinquantenaire, strazi foarte vii pline de ciocolaterii, baruri si restaurante de familie cu multe feluri midii, cartofi prajiti, waterzooi, lapin grand mere, creveti, gaufres, supe de ceapa, foie gras, bere de la felurite abatii cu arome de trandafiri sau cirese, hoegardeen blanche, kriek, tongerloo, dintre celelalte imi aduc aminte doar de jupiler, muzeul artelor frumoase cu partea veche a lui rubens, bruegel, hieronymus bosch, partea moderna cu chagall, magritte, delvaux, pointillismul, deci muzeu care iti lasa picioarele grele de tot daca te-ai incumetat sa-l hei-rupuesti.

ramane sa faceti voi corespondenta dintre pierduta enumerare de mai sus si imaginile care m-au scutit de atatea mii de cuvinte:

in acest loc imi voi lua de la revedere de la cei care au avut rabdarea asiatica de a ma citi, sfarsit fiind si hotarat sa reevaluez productia intr-un moment de luciditate. ca sa nu zic despre continuarea serialului nostru cu a doua parte, cea despre bruges, in care cititorii mei vor afla minunate intamplari de pe trenurile belgiene, povesti din orasul de poveste, vor fi transportati in calatorii temerare (precum cea de intoarcere cu deja familiara blue air) si vor fi pusi fata in fata cu alte incercari vizuale.

Saptamana asta sunt in Dusseldorf. Voi participa la un curs. Am sosit duminica si voi pleca sambata, adica voi sta o saptamana intreaga… La prima vedere, un oras mai frumos decat Frankfurt, celalalt oras german pe care l-am vizitat.

Pe de alta parte, la o privire mai atenta, nu poti sa nu faci o comparatie cu metropola noastra bucuresteana:

Si va mai spun si alte lucruri marunte pe care le-am observat:
- receptionerii de la hotel, taximetristii si ospatarii sunt amabili
- exista foarte multe alei pietonale pline de baruri, cafenele, restaurante etc
- rinul si alte cateva canale strabat orasul, cele mai multe fiind navigabile
- tramvaiele arata ca in filmele SciFi:

- lacurile din parcuri sunt populate cu pesti ornamentali mari si colorati
- liniile de tramvai, desi numeroase, nu se simt in intersectii sau pe mijlocul drumului

Puteam sa continui, dar nu are rost. Urmeaza alegerile pentru primaria capitalei si vreau sa ma razbun! Oare pot sa fac ceva?