balBlog

sambata seara am fost la concertul massive attack. desigur, daca saptamana viitoare ar canta iar, ne-am duce sa-i revedem. tomesco nu este foarte umblat la concerte in aer liber, are oroare de inghesuiala si de multimi. mi se trage de la petrecerea anuala a orasului baia mare, sarbatoarea castanelor, prilej cu care mai toti barbatii orasului tin sa se dristeze, deci sa urineze, pe langa blocul meu.

la massive attack m-am simtit bine (m-am batait, am dansat) pentru ca a fost respirabil. fara imbulzeala ca la meci, fara frecat de coate si fara calcat pe bombeuri. singurul dezavantaj: fumul suflat in ceafa, in ureche si ochi de catre cei din apropiere care pufaiau cu mainile aplaudand prin aer.

in deschidere martina topley bird impreuna cu un percutionist-clown imbracat ca un docher-mim

.

am ascultat-o pe martina toata saptamana trecuta si am realizat ca ar putea fi o solutie pentru nunta mea. desigur, nu in prim plan ci asigurand fundalul sonor pentru momentele cand invitatii mananca (in loc de cafe concerto cum vrea dj-ul sa puna). exagerez, martina a fost fermecatoare afisand o gratie ludica in comunicarea cu publicul cum la noi nu prea vezi (voi o sa ziceti ca si nikita din bucuresti ar putea fi in stare de asa ceva, iar eu n-o sa va contrazic).

a plecat martina si a venit seara. lumea s-a imprastiat sa-si ia bere, sa stea la coada la toaleta. apoi s-a plictisit, a fluierat, a aplaudat pana cand massive attack s-au indurat sa vina. cum scrie si pe siteurile romanesti (un altul si un al treilea) au fost doua ore si ceva de buna dispozitie. lumini care sigur l-ar fi incantat pe manolo pentru o muzica hipnotica cum le place comentatorilor romani sa spuna:

massive attack, muzica electronica de concert, fredonabila dar extem de variata si surprinzatoare. show remarcabil.

au avut doua soliste, yolanda (neagra ca o ugandeza, puternica si cu voce plina) si stephanie (blonda delicata imbracata in alb de scolarita). evident, in plan melodic contrastul a fost unfinished sympathy de la yolanda:

vs teardrop-ul lui stephanie:

in doua ore n-au intrat toate piesele (au fost si cateva de pe noul album), in jur strigau oamenii dupa melodiile lor favorite. au fost doua bisuri si totul s-a incheiat in gri dens cu karmakoma:

pe langa agitatia scenica, am stat cu ochii vreo 15 minute pe mesaje in limba romana derulate pe ecranele din fundal. activism de background pentru demnitatea conditiei umane, ipocrizia sistemelor democratice consacrate, superficiliatatea temelor de interes zilnic. n-a fost exagerat, nu s-a oprit concertul ca sa strigam toti anti-bush.

asta a fost massive attack. gust bun si suntem cu ochii in zare dupa air. dilema de sfarsit de vara a bucuresteanului va fi la ce sa se duca pe 19 septembrie: air sau snoop? dar astea toate nu conteaza in cazul in care se va organiza un nou mega concert de manea in centrul orasului. acolo, in loc de “safe from harm”, se va canta “pumnii mei minte nu are” (florin maimuta). oras al contrastelor, bucuresti ce mult te iubim si cat de amuzati ne simtim.